A trecut destul de mult timp de când nu am mai scris pe blog. În urmă cu vreo lună am vrut să scriu un post prin care spuneam că sunt dezamăgit de ce se întâmplă în jurul meu şi prin urmare nu prea mai am de ce să scriu.
Ieri mi-am schimbat părerea. Am făcut o plimbare de la Brădet până la Cabana Rusu. Au fost binevenite mişcarea, aerul curat şi soarele. Ajunşi la Rusu am intrat în restaurant cu gândul să bem un ceai. Atunci l-am cunoscut pe Sorin, chelner la cabana Rusu. Ne-a spus că nu ne poate oferi ceai, pentru că nu este apă, din cauza secetei (şi a tunurilor de zăpadă am auzit noi).
Am hotărât să luăm bere Gösser şi un Nestea încălzit, în loc de ceai. Când am primit comanda, ne-a adus un Gösser şi un Heineken. Şi-a cerut scuze că nu mai are încă un Gösser şi ne-a spus că Heineken-ul e din partea casei din acest motiv. Apoi am aflat că la fel a fost şi cu Nestea-ul, pentru că nu era apă cu care să facă ceai.
Am rămas uimiţi.
După ce eşti obişnuit să întrebi: “Ce bere aveţi?”, ca să nu iei lista la rând până dai de una care îţi place, să ajungi în ipostaza, zic eu normală, de a primi din partea casei o altă băutură, pentru că nu au ce este în meniu.
Se pare că, încet, încet, criza ne învaţă cât de important este clientul, servirea sa, dar mai ales păstrarea sa.
Bravo Hotel Rusu, dar mai ales Sorin!
Filed under: No reservation, O.T.B. | 1 comentariu »
